Psihanaliza

Nu ma sînt demult amator de filme superproducţii gen Spartacus sau Elena din Troia. M-am uitat totuşi la Mongol pentru că aflasem că apar imagini de o frumuseţte rară iar eu sînt îndrăgostit de Mongolia (am văzut un documentar sau aşa ceva şi mi-a căzut cu tronc). Filmul însă are multe minusuri – producţie tipic americană adică după reţetă. Putea fi o poveste de dragoste cu lacrimi dar a vrut să aibă elemente biografice şi istorice şi scene sîngeroase etc. Toate astea plus o muzică neinspirată (şi scena erotică, absolut în plus, după evadarea eroului) mi-au dat gustul acela dulceag de film de duzină făcut cu gîndul la cît mai mulţi bani în cît mai scurt timp. Doritor să placă tuturor filmul eşuează lamentabil în ceva fără nume. Nu că m-aş fi aşteptat la ceva extra de la un asemenea titlu! În fond, mi-am văzut scenele de natură cu preeriile vide, multă piatră şi decor parcă de pe marte. Cu fundal de munţi abrupţi şi stîncoşi parcă cerniţi cu pulbere de colb. Totuşi şi un documentar cu Mongolia ar fi oferit atîta lucru poate cu mai puţină cosmetizare… cinematografică. Adică aproape de adevăr şi suflet (sufletul nu e artist).