Psihanaliza

Liniştea proverbială a românului atunci cînd totul e la pămînt, indiferenţa faţă de soluţiile societăţii democratice, izolarea lui în unităţi sociale atomizate, porneşte de la o părere greştiă: cineva acolo sus, în guvern, are grijă de tine. E un tătuc – un Stalin sau sosia lui – care are el grijă, nu trebuie să te preocupe nimic, nu trebuie să faci astenie, să ai insomnii, tătucul e treaz, la datorie şi ştie el. Pentru că dacă n-ar şti nu ar fi tătuc, aşa-i? E tipic pentru român să trăiască cu această mentalitate rural-ortodoxă, să-i zic, să doarmă pe o ureche cînd guvernul îi taie toate drepturile şi banii, şi indemnizaţiile, şi tot. Tătucu veghează, ştie el ce face. Chiar dacă are vorbe urîte pe la colţuri, la vreo emisiune TV obraznică în sinea sa românul e paşnic, un popor blînd, semi-analfabet, oricînd gata să facă sacrificii inimaginabile în societăţile occidentale. Voi reveni cu cazuistică.